Luxațiile: ce sunt, care sunt simptomele, cum le tratăm

Boli ale articulației umărului după luxație, Umăr dislocat - explicații și sfaturi

Conținutul

    boli ale articulației umărului după luxație

    Complicaţii şi prognostic Luxaţia reprezintă o leziune la nivelul articulaţiilor şi constă într-o deplasare a extremităţilor articulare, ceea ce duce la o modificare anatomică a regiunii respective, însoţită de durere şi imobilizarea articulaţiei. Articulaţia reprezintă o structură anatomică unde se întâlnesc două sau mai multe oase, cu scopul de a permite mobilitatea diverselor părţi ale corpului. Astfel, luxaţia umărului reprezintă pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă, componentă a scapulei, reprezentând cea mai comună şi frecventă luxaţie.

    • Dislocarea umărului: simptome, tratament.
    • Rulmenti sferici
    • Medicamente tratament articulatii

    Principalii stabilizatori ai articulaţiei umărului sunt reprezentaţi de capsula acesteia şi de ligamente, cel mai important este cel inferior, fiind şi cel mai frecvent lezat în luxaţia anterioară este cel mai frecvent tip. Articulaţia umărului permite efectuarea unei game largi de mişcări ale membrului superior, ca adducţia, abducţia, flexia, extensia, rotaţia internă, rotaţia externă şi este formată din oasele ce fac legatura dintre membrele superioare şi trunchi, şi anume din scapulă, numită si omoplat, din claviculă şi humerus.

    Coafa rotatorilor menţine stabilitatea articulaţiei, permiţând mişcările umărului. Acţiunea muşchiului supraspinos este de a permite abducţia, cea a muşchiului infraspinos şi boli ale articulației umărului după luxație rotundului mic este rotaţia externă, iar a muşchiului subscapular rotaţia internă.

    La nivelul scapulei se găseşte o structură, numită cavitatea glenoidă, care împreună cu capul humeral va forma una dintre articulaţiile umărului, şi anume articulaţia gleno-humerală. Tot la acest nivel se evidenţiază acromionul care intră în contact cu clavicula, formând articulaţia acromio-claviculară.

    Medicul dumneavoastra va poate recomanda teste de imagistica pentru a confirma diagnosticul, si pentru a identifica orice alte probleme. Razele X. Aceste imagini vor arata leziuni ale oaselor care alcatuiesc articulatia umarului.

    În regiunea umărului regăsim mai multe articulaţii: articulaţia gleno-humerală — formată din capul humerusului şi cavitatea glenoidă, din structura scapulei; articulaţia acromio-claviculară — formată din acromion, structură a scapulei şi din claviculă 6 Totuşi, atunci când ne referim la luxaţie de umăr, articulaţia gleno-humerală este cea implicată. Subluxaţia este definită ca o luxaţie parţială, având loc atunci când două suprafeţe articulare pierd contactul pe care îl aveau în mod normal una cu cealaltă.

    Adesea luxaţia se produce în timpul efectuării unui sport sau în timpul accidentelor de maşină.

    boli ale articulației umărului după luxație

    Încă de la prezentarea pacientului la medic trebuie stabilit ce fel de luxaţie este, în funcţie de mecanismul de producere, pentru o conduită corectă a tratamentului. Dintre factorii de risc, subliniem: ereditatea — unele persoane au ligamente mai slabe şi mai susceptibile unor posibile leziuni, decât restul populaţiei hiperlaxitate ereditară ; pacienţi care au în antecedente leziuni ale umărului şi mai ales luxaţii 1, 8 ; malformaţii ale glenoidei; cauze neuromusculare — leziuni ale nervului axilar.

    boli ale articulației umărului după luxație

    Pentru confirmarea suspiciunii de diagnostic trebuie efectuată o radiografie, unde se va observa pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă. Pentru punerea în evidenţă a unor eventuale leziuni ale ţesuturilor moi ligamente, tendoane, muşchi, structuri nervoase şi vasculare din regiunea umărului, este necerară efectuarea unui RMN.

    Este imperios necesar ca această manevră să fie efectuată de către un cadru medical.

    boli ale articulației umărului după luxație

    După efectuarea reducerii, sunt necesare alte radiografii de boli ale articulației umărului după luxație pentru confirmarea corectitudinii manevrei. Membrul superior va fi ulterior imobilizat cu un bandaj sau cu un aparat gipsat toraco brahial, timp de săptămâni. Este necesar ca în acest timp pacientul să mobilizeze cotul, articulaţia pumnului şi degetele.

    Mihai Râşcu Profesia: medic primar ortopedie traumatologie. Articulaţia umărului este reprezentată de capul humeral sfericcare se articulează cu cavitatea glenoidă are aspectul unei farfurii platece prezintă pe marginea ei o structură ca o garnitură — aceasta poartă numele de labrum, care participă la stabilizarea capului humeral în articulaţie.

    Începând cu această perioadă şi continuând după scoaterea bandajului, este importantă efectuarea exerciţiilor de recuperare, treptat. Reducerea deschisă, prin intervenţie chirurgicală, este recomandată în cazul luxaţiilor vechi, în cazul celor ireductibile sau recurenţelor.

    Există o suspiciune mare a acestei leziuni oricând un pacient îşi dislocă umărul. Această mobilitatea crescută face ca articulația umărului să fie expusă la diferite traumatisme ce pot duce la distrugeri tisulare.

    Unul dintre sporturile recomandate a fi efectuate pe parcursul recuperării este înotul. Fracturile sunt de asemenea complicaţii comune, mai ales leziunea Hill Saches, care apare în cazul unei luxaţii anterioare de umăr, când capul humeral se loveşte în timpul deplasării în afara articulaţiei de marginea glenei, determinând apariţia unei fracturi. Alte fracturi care pot să apară sunt cele ale humerusului proximal, ale coracoidei sau ale acromionului.

    boli ale articulației umărului după luxație

    Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!